Romania crestea ca Fat Frumos in urma cu doar cativa ani. Economia “duduia”, salariile cresteau vertiginos de la un an la altul, iau leul se intarea fata de euro si dolar, ajungand la un moment dat si la un nivel de 3,3 lei pentru un euro. In aceste conditii cu totii ne-am imbatat cu un aer de invincibilitate. Probabil ca ne inchipuiam ca Romania e mai performata decat tarile din Uniunea Europeana, Japonia sau America.
Vremurile acelea au trecut si am revenit cu picioarele pe pamant. Am constatat, printre altele, ca nu suntem ata de performanti cum credeam, cresterea economica fiind generata in cea mai mare parte de un consum “salbatic” de orice bunuri de folosinta indelungata achzitionate prin credit.
Implicit leul a slabit in comparatie cu celelalte valute si a revenit la un nivel mai normal. Dar acest nivel nu este atat de scazut cum am putea crede. Cursul euro/leu se afla la acelasi nivel ca acum aproape 7 ani, iar cursul USD/leu se afla la acelasi nivel la care era in 2002.
Sa ne amintim ca, in 2002, salariul mediu net era de aproximativ 140USD(aproximativ 450 lei). In prezent salariul mediu net a ajuns la aproximativ 470 USD (1496 lei in decembrie 2010). Avem astfel o crestere de peste trei ori. S-ar zice ca nuvelul de trai a crescut in Romania semnificativ in acesti 9 ani. In aceasta perioada insa preturile au crescut cu aproximativ 150%. Iata deci ca veniturile salariale nete in Romania nu sunt mult mai mari ca putere de cumparare decat acum 9 ani. In schimb competitivitatea firmelor romanesti a fost puternic afectata de cresterile de salarii dar si de cresterile de preturi la materiile prime.
Iata de ce este usor de inteles de ce preturile produselor importate sunt de multe ori mai mici decat preturile produselor fabricate in Romania. In plus platim mai scump decat in terile vecine multe din produsele alimetare de baza, in conditiile in care salariile din tara noastra sunt mult mai mici. Pentru ca raportul USD/leu sau Euro/leu a ramas relativ constant, in timp ce preturile au crescut mult in aceasta perioada.
Visul frumos al unei monede nationale puternice s-a transformat intr-un cosmar atat pentru exportatori cat si pentru producatorii interni. Si unii si ceilalti au dificultati tot mai mari in competitia cu producatorii din alte tari.
In aceste conditii sa-i dam drumul si sa slabim leul…Avantaje multiple. Cresterea competitivitatii, cresterea incasarilor la buget, evitarea masurilor de reduceri salariale, de reducere a pansiilor, preturi relative mai mici..etc.
Problema e ca nu e asa simplu. Ce facem cu milioanele de romani care au datorii la banci. Nu conteaza ca e vorba de lei sau euro sau USD, sau franci francezi. Pentru clienti e dificil de acceptat o crestere a valutelor deoarece ar cauza o crestere a ratelor in conditiile in care si asa achitarea lor a devenit o povara pentru multi. Creditele neperformante ar creste exponential. Iar pentru banci ar “durea” o devalorizare a leului deoarece creditele acordate in lei ar deveni foarte slab sau deloc performante. Castigurile din dobanzile la lei s-ar pierde prin devalorizarea accentuata a leului. Iata deci ca din punctul de vedere al creditarii devalorizarea leului nu este posibila. Si bancile si clientii nu ar avea decat de pierdut.
Iar bancile sunt principalul creditor al statului. Statul se imprumuta saptamanal de la bancile comerciale prin emisiunea de titluri de stat. Iata deci ca bancile au prins statul de unde doare mai tare si pot pune conditii cum ar fi de exemplu pastrarea unui curs constant care sa nu depaseasca 4,3 lei/Euro. La acest curs nici nu pierd la creditele in lei si clientii mai achita cat de cat ratele la creditele in valuta.
Stabilitatea aceasta a cursului nu este neaparat un lucru negativ. Problema este ca e prea stabil in raport cu inflatia si face imposibila relansarea productiei prin scaderea relativa a costurilor.
Asta e situatia in care am ajuns din cauza faptului ca ne-am obisnuit sa exprimam totul in Euro, apartamente, masini, salarii, majoritatea lucrurilor care conteaza sunt exprimate in euro. Si atunci normal ca multi romani au facut credite in euro. Probabil ca daca nu era aceasta “euroizare” a economiei, cursul ar fi ajuns de mult la 6 poate chiar 7 lei. Asa insa cursul de schimb e sperietoarea universala.
In aceste conditii credem ca si pentru BNR cursul de schimb a devenit un cosmar. In acest moment si devalorizarea si pastrarea constanta a cursului aduc dezavantaje majore. Ca urmare care va fi evolutia cursului doar timpul va arata. Cu toate acestea probabil nu ajungeam in situatia aceasta daca se intamplau doua lucruri:
1. Cursul ar fi fost slabit treptat.
2. S-ar fi pus piedici in calea cresterii masive a creditelor in valuta.
Oricum pe acest subiect vor mai fi dezbateri inclusiv la noi…
Autor…….C.A.M.N.K.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu