“Pachetul de salvare” a Greciei. Cuvinte mari pentru a descrie una din cele mai proaste (dar in acelasi timp si marsave) solutii la care s-a ajuns pentru a contracara imposibila situatie din Grecia. Se poate deduce ca sutele si sutele de miliarde pompate in Grecia sunt menite sa o salveze. Insa toti acesti bani nu fac decat sa o ingenuncheze definitiv.
O tara care are o datorie ce reprezinta 150% din Produsul Intern Brut, cheltuie aproximativ 17-20% din veniturile bugetare doar pe plata dobanzilor. Ce crestere economica ar trebui sa aiba Grecia pentru a face fata unei astfel de situatii? E clar ca situatia Greciei este nesustenabila. Ca urmare Grecia ar trebui sa intre in incapacitate de plata. Incapacitatea de plata ar insemna ca o serie de mari creditori ai Greciei ar avea de suferit in sensul ca nu si-ar incasa integral sumele cuvenite si nu ar mai incasa nici dobanzile aferente.
Pentru Grecia insa falimentul ar insemna o reducere substantiala a datoriei plus o reesalonare pe termen lung a acesteia. Adica un nou inceput. Practic, se poate asemana cu insolventa unei companii. Si in cazul insolventei, creditorii renunta la o parte din datorii, cu scopul de a recupera totusi ceva si a stimula compania sa supravietuiasca. Bineinteles ca si falimentul Greciei nu e chiar o bucurie. Ulterior, Greciei i-ar fi dificil sa gaseasca finantare sau parteneri de afaceri. Insa nici acum nu se arunca nimeni sa crediteze statul grec sau sa colaboreze cu bancile grecesti.
Insolventa unei tari sau unei companii este o consecinta fireasca a greselilor in afaceri sau in conducerea tarii(dupa caz). Greselile se platesc. Dar, in cazul de fata greselile facute de statul grec sau de bancile care l-au finantat se premiaza cu sute si sute de miliarde de euro. Cu scopul nobil de a nu lasa Grecia sa intre in insolventa. Asa ceva ar cauza un “efect de contagiune” si ar pune in primejdie zona euro. Ar creste dobanzile si ne-am imprumuta mai greu. Cu asta ne sperie bancile. Dar dobanzi mai mari inseamna credite mai putine, iar bancile vor fi nevoite sa le coboare din nou. Piata se autoregleaza. Cresterea dobanzilor nu e decat o sperietoare.
In numele protejarii euro s-a luat decizia de a pompa in Grecia sute de miliarde de euro. La schmb, statul grec trebuie sa-si asupreasca cetatenii, trebuie sa privatizeze anumite companii. Ce companii? Petrol, energie, transporturi, cu alte cuvinte companii strategice. Pe care le vor cumpara companiile multinationale la preturi “de criza”. Cu alte cuvinte putem spune ca se folosec banii tututror europenilor (printre care si banii nostri, deoarece si noi contribuim la bugetul UE), banii contribuabililor, pentru ca o serie de multinationale sa achizitioneze companii strategice la preturi de nimic. Iar alte multinationale(de exemplu bancile) sa nu piarda bani cu toate ca au luat decizia gresita de a da bani cu imprumut Greciei. Ei au gresit iar noi platim.
Dar cel mai dureros este ca se folosesc toti acesti bani inutil(pentru greci), deoarece in final insolventa Greciei e inevitabila. Iar masurile de austeritate vor grabi momentul. Insa se folosesc toate aceste sume ametitoare pentru ca bancile sa poata sa vanda o parte din obligatiunile grecesti catre Banca Central Europeana, care, cu banii contribuabililor, va salva astfel o serie de banci care ar fi pierdut sume importante. Deci se folosesc multe miliarde pentru a “rasplati” greseli in afaceri, pentru a distruge nenumarate vieti (saracie, rate neachitate, case pierdute etc.), pentru a fi furate companiile strategice ale Greciei, pentru a ingenunchea o tara, iar in final rezultatul va fi acelasi: insolventa Greciei.
In aceste conditii se pune intrebarea de ce accepta politicienii greci asa ceva (cetatenii sunt impotriva dupa cum s-a vazut clar)? Accepta pentru ca si in Grecia politicienii sunt aceiasi ca peste tot. Iar multinationalele au “lobby-uri” puternice si stiu sa-si protejeze interesele.
Precedentul e grav si confirma ceea ce se putea prevedea da cativa ani buni. In urma crizei, multinationalele vor iesi invingatoare. Iar contribuabilii trebuie sa se pregateasca pentru taxe mai mari, pentru cresterea varstei de pensionare, etc. In numele monedei euro. Care euro, fie vorba intre noi, oricum nu va mai exista decat ca moneda de referinte in cativa ani. Ce nevoie avem de o moneda comuna, in conditiile in care sistemul infomatic interbancar permite azi sa platesti in orice moneda in orice tara(cel putin in Europa) iar schimbul valutar se efectueaza automat.
Un efect secundar va fi insa acutizarea problemelor sociale pe tot continentul si nu numai. Sa nu uitam ca si SUA sau Japonia au probleme similare, iar China, speranta de salvare a planetei, sta sa se sparga precum un balon de sapun.
Autor........Morar Marius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu